plec.vă pupă tata

Cam a sosit vremea să dau şi eu din başcheţi şi să'mi văd dracu de treabă. Am tot stat şi am chibzuit( mă rog, unii dintre voi m'ar întreba cu ce, având în vedere că ştiu că nu daţi doi lei pe dovleacul ăsta ce'l port cu atâta demnitate pe umeri). După care am mai stat puţin şi am mai chibzuit oleacă. Şi, ce să vezi ? Mi'am mai luat o bere şi am ajuns la matura concluzie că ar fi nemaipomenit dacă aş mai sta oţâră şi aş mai chibzui niţei. Şi tot aşa de vreo doi ani. Recunosc, a sta şi a chibzui nu'mi stă în caracter. Mă plictisesc ceva de groază. Numa' că uneori mai trebe să faci şi chestiuni ce îndeobşte ne despart de primate. Adică să judeci. Şi asta am făcut. Dar nu ştiu cum dracu mi'a ieşit că am ajuns la aceeaşi concluzie: e timpu' să las locul altora, să se mai primenească ecranul teveului şi paginile ziarelor de mutre ca ale mele.
Că decât că despre asta este vorba ( admiraţi vă rog supleţea frazei, incisivitatea exprimării, forţa cuvintelor, bogăţia vocabularului, suculentă sevă culeasă din repertoriul atât de colorat al băieţilor de cartier ) : mă retrag din presă. Când încă o mai pot face demn. Când încă lumea mă mai salută cu respect. Până când nu mă voi transforma într'un deontolog. Până când nu o să plictisesc pe toată lumea. Până aici !
Deşi aş mai avea multe de spus. Deşi mă doare. Deşi din '95 până acum am făcut sacrificii peste sacrificii( inclusiv de ordin personal, să nu mai zic de cele de ordin material, căci, deşi ştiu că nu mă credeţi, am fost un jurnalist care a încasat banii doar o dată pe luna- salariul). Deşi am iubit şi iubesc meseria asta, atât de hulită astazi de cei care ar face orice să şi'o subordoneze. Deşi î'mi respect colegii, indiferent unde dau cu sapa ca salahorii pentru salarii de mizerie, indiferent ce compromisuri au făcut, indiferent la câte umilinţe au fost supuşi sau în faţa câtor dobitoci s'au căciulit pentru a obţine două vorbe să fie alţii informaţi corect- ca după aia să fie înjuraţi că se vând, indiferent cu câte boli s'au pricopsit în stress, printre gunoaie, pe frig sau pe caniculă, fără viaţă de familie, fără zile libere şi de multe ori fără speranţa că veniturile îi vor pune la adăpost de tentaţia ofertei idioţilor ce cred că un jurnalist bun este un jurnalist ţinut sub bocancul lor din piele scumpă. Doar proştii pot crede că fără noi poate exista o balanţă în inegala ecuaţie democraţie+ei+hoţie-noi=românia .
Mă retrag. Cu tristeţe. Cu durerea că poate am fost învins. Cu respect pentru cei care pot rezista. Cu părere de rău pentru multele joburi de jurnalist ce au fost ocupate de persoane care s'au nimerit pe aici doar că nu au găsit un loc de muncă mai bun. Cu nostalgia anilor de cap limpede şi a nopţilor de serviciu în tipografie, a miilor de zile şi nopţi de muncă, sadisfacţii şi speranţe, a berilor băute alături de colegii mei pe vremea când politicienii nu ne dezbinaseră. Cu imaginea adolescentului care în noiembrie 1995 a păşit pe holurile Gazetei de Transilvania, ferm convins că libertatea stă în forţa cuvântului, scris sau rostit. Hm...
În câteva luni î'mi atârn în cui lesa de câine de pază. Mi'am găsit un alt drum. Dar asta nu înseamnă că regret. Probabil voi regreta toată viaţa, căci eu şi meseria asta eram făcuţi unul pentru celălalt. Şi oricum, în vremurile astea mai egoiste decât portofelul unui brănean, probabil vă doare în fund de mine, de jurnalism sau de elucubraţiile mele. Plec.

Vă pupă tata !

my wine. in silence

Interesant. După ce am băgat clipul cu Moonspell, unii dintre viu m'au rugat pe mess să mai bag ceva, să'şi facă o opinie cam ce ascult eu . Greu de spus, sunt prea multe formaţii, destule genuri, toate, desigur din aria metalului. Ascult în funcţie de dispoziţie. De exemplu, acu' m'au cuprins pandaliile. Şi bag ceva dark. Să'mi ajungă. Să simt muzica până în ultima celulă a creierului meu( desigur,în cazul în care am aşa ceva-părerile sânt împărţite, ştiu ).Nu ţin neapărat să vă fac părtaşi pe felia mea, sincer mă cam doare în fund ce ascultă alţii. Dar măcar pentru Ork, singura dealtfel care ştie de pe aici cu ce se mănâncă viaţa în general( ai trecut prin multe, ai râs mereu, respect, my old friend... ) şi în special, cam ce învârte acest superb exemplar de încurcă lume, poreclit în amărăluţa asta de viaţă Mihai B. Î'mi beau vinul. În linişte.
ps : cei care se ştiu cu deranjuri la mansardă sau cu înclinări maniaco-depresive le recomand să se abţină şi să treacă la alte şlagăre decât cele prezentate de mine. le recomand cu plăcere fernando de la caransebeş . nu de alta da' melodiile în cauză agravează . ce agravează? da mai judecaţi şi voi frate...!
http://www.youtube.com/watch?v=agRAp2Vdu4U&feature=PlayList&p=E1754AC242F55009&playnext=1&index=8.
După ce se termină o voi băga pe asta :
http://www.youtube.com/watch?v=zLmspcgrYrY
Apoi va urma asta:
http://www.youtube.com/watch?v=Uwk_GsAhjU8&feature=related
După care schimb macazul şi trec pe Anathema:
http://www.youtube.com/watch?v=TVjCe8gaqLM&feature=related
Şi gata, de aici e treaba mea. Mai î'mi pun un pahar...

Programul tv pentru retardaţi

O să mă înjuraţi. Bag mâna în foc că o să daţi cu mine de pământ, că o să mă faceţi în toate felurile, după care o să vă promiteţi că nu o să mai vorbiţi cu mine, pentru că sunt un dobitoc şi un satanist violator de babe. După care o să vă ştergeţi la fund cu mine şi o să mă aruncaţi în lada de gunoi a amiciţiei, însă nu înainte de a'i zice iubitei că de mult v'aţi dat seama că e ceva în neregulă cu mine şi că din timpuri imemoriale a'ţi intuit că nu sunt decât un hâd monstru ce nu respectă nimic sfânt . Pen' ce ? Păi pentru că recunosc şi sunt sincer cu voi când mărturisesc cele ce urmeză. Da. Nu'l mai suport pe Ştefan Hruşcă. De fapt, nu numai că nu'l mai suport da' chiar mă scoate din minţi băiatu' ăsta cu şuba lui miţoasă, de ciobănaş curăţel şi respectos cu bătrâneii . Păi băi... ce dracu' , doamne' iartă că'l pomenesc aci' pe ucigă'l toaca, mai lăsaţi'mă în pace. Chiar la fiecare Craciun trebe să ascult, an de an, pe toate posturile de radio şi tv, aceleaşi colinde, în aceeaşi interpretare?!Din minut în minut pe vreun post tv sau radio apărea şi nenea ăsta-băieţaş fain la origini, nu zic ba. Ok, am priceput, omu' e talentat, da frate dă'o încolo de treabă, ce'i în exces strică !
Mail mult. În ultimii ani mai apare un terchea-berchea de care nu mai scap de sărbători. Cine ? Păi bătăuşu' de neveste- 'ce lumea că le mardea şi pe Răduleasca şi pe Ţopeasca de uitau muierile şi cum le cheamă ( mă rog, fiecare cu plăcerile lui, nu mă bag când e vorba de libidou), romanesul cu aere de mare cuceritor ce a aterizat în peisajul kichios al şoubizului mioritic pe post de rege al filfizonilor, cântăreţul care a reuşit să se lanseze imitând pe alţii, vedeta ce nu are nimic original, totul fiind copiat de pe la regele Elvis şi de la Shakin' Stevens, nimeni altu' decât al dvs... Ştefan Bănică jr. Tot respectul pentru tatăl său, marele actor Ştefan Bănică, da' numa' că ăsta micu' are asupra mea acelaşi efect ca o clismă aplicată la ceas de seară . Bănică al doilea trânteşte în fiecare an un concert de sărbători şi se bat toţi să dea pe post măscările lui. Aşa încât acu' nu numai că în fiecare an mă dospesc uşor la focul colindelor lui Hruşcă da' trebe' să mă mai pârjolească şi nenea lu' Zâna de Andrea lu' Mărin. Ziceţi şi voi! Sau mai bine nu ziceţi nimic.
Aaaaaaaa. Ca să nu mai zic... Acu' mă bântuie şi Lolek şi Bolek ai micului ecran, adică cea mai trendy pereche a naţiei noastre, Prigoană şi Bahmu. Firar' ei ai' dracu' ! Păi pe ce am mai scump dacă nu a existat zi în ultima vreme să nu dăşchid teveul şi să nu dau de unul din ăştia! Nu conta despre ce era vorba, nu conta ora sau postul, Maimuţeanca şi şăful raionului de pliciuri de la magazinul de caftit consoarte, recte Prigoană aveau ştiinţă despre toate, ştiau despre toţi şi despre toate. Păcat doar că noi( sau cel puţin eu ) suntem obligaţi să le ascultăn cotcodăcelile tot timpul...

Mda. Sărbătorile astea m'au enervat . Unu' că au fost prea lungi . Doi că am vazut cea mai superbă pleiadă de idioţi şi de cretini ce o putea tembelii ăştia de pe la televiziunile noastre să ni le ofere la vizionat . Fără mişto, cred că anu trecut televiziunile s'au întrecut să ne ofere cele mai proaste programe de sărbători de până acu'. Numa umor de casă de corecţie, eternele cântece dedicate celor cu iq'ul scăzut, cunoscute îndeobşte pe la noi drept manele şi emisiuni una mai proastă ca alta- atât de slabe încât mă fac să'mi fie dor de Ciao Darwin, emisiune ce până acuma în panoplia mea figura drept cea mai de kkt producţie din istoria tv mioritică. La un moment dat mi'era şi teamă să mai deschid tv'ul. Mă întreb : atât de proşti suntem încât să merităm tot căcatu' ăsta ?

super trupa, super videoclip, super piesa, super versuri . doar pentru cunoscatori. moonspell . adica dark.

http://www.youtube.com/watch?v=ZQnnws9sq9I&feature=related

Scorpion Flower

Curse the day, hail the night
Flower grown in the wild
In your empty heart
In the breast that feeds
Flower worn in the dark

Can I steal your mind for a while?
Can I stop your heart for a while?
Can I freeze your soul and your time?
Scorpion flower
Token of death
Ignite the skies with your eyes
And keep me away from your light

Surrender tears to your mortal act
Flower cursed be thy fruit
Of your courage last
Of your grand finale
Flower crushed in the ground
In your empty heart
In the breast that feeds
Flower worn in the dark

Can I steal your mind for a while?
Can I stop your heart for a while?
Can I freeze your soul and your time?
Scorpion flower
Token of death
Ignite the skies with your eyes

In your empty heart
In the breast that feeds
Flower worn in the dark

Can I steal your mind for a while?
Can I stop your heart for a while?
Can I freeze your soul and your time?
Scorpion flower
Token of death
Ignite the skies with your eyes

Am zis !

Dr Mihai and Mr. Berariu

Mărturisire
Recunosc. Sunt un tip ciudat . Băiat fain, de cursă lungă, bun de pus la rană da’ numai că uneori mi se pune pata şi o iau razna. În fapt în mine convieţuiesc două personalităţi : una liniştită, calmă, plină de înţelegere şi una rea, întunecată, ce mă îndeamnă să fac numai tâmpenii. Dacă vreţi, sunt un fel de Dr. Jekyll and Mr. Hyde a’ lu’ Robert L. Stevenson. De obicei mă port elegant, plin de distincţie, semne ale bunei mele educaţii, vorbesc civilizat, în fine , mă descurc in societate atât de fain că abia aştept să mai ies cu mine în public. Alteori măi frate, că acum nu, gata, nu’ţi mai ascund nimic, mă fut, zică oricine ce vrea, mă transform ( din motive ce şi mie mi’au rămas necunoscute ) într’o fiară fără judecată, înjur ca la uşa cortului şi sunt pus pe spart capete . Vă zic cu mâna pe suflet că my dark side mi’a adus numa’ belele . Din păcate nu am învăţat să o controlez şi’şi face în continuare de cap cu mine, aparând în cele mai neaşteptate momente, din cele mai neaşteptate cauze. Că ăsta’i adevărul : habar nu am ce dracu face click în străfundul fundului meu de’mi cade şi ultima poleială de civilizaţie, făcând din mine un demn reprezentant al evului întunecat. Un fel de Dr. Mihai and Mr. Berariu.Şi ca să vă exemplific voi trânti mai jos o povestioară suculentă ce mi’a amintit’o chiar aseară un băieţaş de’a fost cu mine la mare în anul ăla . Decât că n’am putut să dorm după aia. M’am tot gândit ce’o fi cu mine. Şi, uite, acu vă fac şi pe voi părtaşi la zbucimul meu. La dracu cu el.

Se anunţa o zi faină
Cunoaşteţi atmosfera de căcat dă pă litoralul nostru de doi lei . Nu mă mai bag in descrieri, zic doar atât : plajă mizerabilă, lume multă, gălăgie, fiţe, ţâţe goale, cururi de toate feluri, mă rog, un peisaj ce te îndeamnă la reflecţii bacoviene, de genu’ ” ce dracu caut eu în tot căcatu ăsta, ce caut eu în viaţa mea , nu mai bine ar fi să se ducă toţi la dracu şi să mă lase pe mine să beau bere singur, până cad sub masă şi uit că nu eu am optat să mă nasc pe plaiurile ăstea mai triste decât un furuncul uitat în ploaie ”. La mine mai e o chestie . Nu suport oamenii în pielea goală ! Mă enervează atât de tare că dacă ar fi după mine aş da o lege să oblig pe toţi să’şi pună pe ei macar un kilt si un maio’. Când văd burţi căzute, ţâţe fleşcăite, cururi ce au plecat în căutarea gleznelor , trebe să pun mintean mâna pe ceva de pileală că altfel iau geamandura şi încep să cosesc la nudişti.Mă rog, până una­-alta asta e, asta avem, cu asta defilăm. La mare trebe să ne arătăm cele mai ascunse hibe ale noastre, ce dracu să facem. Cum nu’mi place să’mi odihnesc augustul posterior pe chiştoace, că de o vreme plaja pare făcută din mucuri de ţigare decât din nisip, chem cu un gest princiar şăfu’ raionului şezloange şi umbrele şi îi învederez că decât să frece manganu’ aburind două puştance cu priviri tâmpe mai bine dă din başcheţi şi’mi aduce pronto un aparat de odihnit funduri şi o măsuţă de pus berea pe ea, că eu nu văd rostu’ de stat la plajă decât dacă bei o bere rece. Mă plictisesc ceva de groază la plajă măi frate ! Să stau să mă prăjesc ca o clătită, asta depăşeşte puterile mele de înţelegere . A, dacă razi acest nectar al zeilor îndeobşte cunoscut printre muritori sub denumirea de bere, e altă ceva... merită deranju’. În fine, impresionat de prestanţa mea şi bănuind probabil că sub tricou’ meu de rock se ascunde totuşi un caracter de elită, băiatu degajează locu, făcând brusc aerul respirabil căci subţioarele lui erau probabil locul de sălăşuire al regelui transpiraţiei. Am ales cu fârtaţii mei plaja asta că nici unul dintre noi nu apreciam dicstracţia burtă arsă-întors-fund ars şi preferăm umbra. Iar aici aveau domnule nişte umbrele nemaipomenite, mari, din stuf, bine înfipte în nisip, putea să vină şi mama brizei că nu le zbura. Şi făceau în jur o umbră răcoroasă, mai mare dragu să stai să goleşti bericica. Mai te arunci în ciorbă , mai te uiţi după o gagică , ce mai, briciu’ lu’ bunicu’ ! Cam aşa şi cu noi. Băieţii la umbră, fetele prăjeau celulita .Până pe la ceasurile patru. Cum bătea briza şi cam strângea pielea, nefiind o după amiază prea caldă, decid să mă mut la soare. Tocma’ ce mă uitam lung după o fetişcană ce’mi aduse pe loc în minte ultimu’ film cu porcării vizionat că aud gălăgie în dreapta. Bag un ochi şi’mi zic în sinea mea că ce dracu , s’a spart conducta cu neamuri proaste?! Că să fie al dracu ăla de vă minte, pe plajă defila o turmă de ţopârlani pur sânge, de ăia de cred că toată lumea le aparţine şi că în societate dă bine să ţipi, să înjuri, să mănânci seminţe, să te scarpini în fund, mă rog, să te porţi ca o primată. Cei în cauză, vreo 20 de specimene alese pe sprânceană, masculi, femele şi câteva progenituri tocmai se ciondăneau unde să stea, învăluiţi într’un nor de gălăgie că ziceai că plaja a fost luată cu asalt de vreo armata de cazaci. Mă uitam la cei din jur şi din priviri mi’am dat seama că aveam toţi acelasi gând : Dă Doamne să nu se aşeze ăştia lângă noi ! Căcat! Exact lângă mine au venit ! În 5 minute au reuşit să scoale alţi câţiva cetăţeni ce vegetau la soare şi să’i mute mai încolo, nu de alta da nu le încăpeau rogojinile. Se certau, ţipau, râdeau, împrăştiau nisip în jur, bucuroşi că sunt acolo, că există, că deranjează. Repet, exemplare clasice de ciumegi : burţi mari şi la masculi şi la femele, freze cu gel, coafuri de gospodine la modă prin anii 80, ghiuluri de aur pe deşte, lanţuri groase pe grumaz, costume de baie Tetra . Se dusese dracu liniştea noastră, ce mai, la un concert de metal nu erau atâţia decibeli ca deasupra cirezii de răzeşi. Şi exact când vroiam să le zic la ai mei că gata, la dracu, e timpu’ să schimbăm peisajul, tocma’ atunci am realizat grozăvia : moldavii puseseră două din rogojinile lor taman pe umbra ce o dădea deosebita mea umbrelă. Atâta mi’a fost . Brusc am simţit că mă cuprinde o furie mistuitoare. ’fectiv mi s’a întunecat privirea. Fără să mă ridic de pe şezlong zic : Alo, şefu !. Nimic. Mai bag, mai tare : Şefu, se aude ? Iarăşi nimic. Zic tare dă tot : Băi ’nea, ce dracu faceţi !? Turma se opreşte din râgâieli şi mă periscopează. Din fund le zic : ce faceţi mă cu umbra mea, daţi’mi umbra înapoi !Le citeam în priviri că habar nu aveau ce vroiam să le zic şi că, mai mult ca probabil mă credeau un ţicnit.
-Hă ?, ’ce unu, că ăsta cam era nivelu primitivilor.
- Nici un hă, tu nu auzi ce zic eu aici? Mai întreb odata : ce faceţi pe umbra mea ? Şi mă uitam în ochii uneia ce rămăsese ca proasta la mine, cu gura căscată si pe buze cu căteva coji de seminţe ramase după ce a scuipat de câteva ori.Cârdul de gâşte a rămas ca la circ, adicătelea cu boturile căscate. Ar fi zis ei ceva da nu prea ştiau dacă glumesc , dacă sunt nebun sau pur şi simplu dacă vorbesc cu ei . Cum ei nu ziceau nimic ţip iarăşi la ăla de părea şefu’ lor, un individ cu o expresie sugestivă de ţopârlan . Urmează dialogul :
- Fârtate, fă’te mai încolo cu haita ta că mi’ai ocupat umbra !
- Cum mine vorbeşti?, se miră malacu’
- Da. Cu tine. Nu ştiu dacă ai observat mătăluţă da taman pe umbra mea v’aţi întins cearşafurile.
- Ce vorbeşti domle’, bagă burtă mare, cum adică? De unde şi până unde e umbra ta?
- De acolo şi până acolo, răspund eu şi îi arat cimpanzeului cu deştu’ cam până unde se întinde umbra .
- Hehehehe, rostogoleşte din gâtlej demnul reprezentant al prostimii şi se întoarce spre turmă . Auziţi ce zice băiatu ăsta . Cică e umbra lui. Te pomeni că a cumpărat’o de la alimentară.Cât o fi kilu’ de umbră, hehehe. Firesc, cireada de prostălăi îi ţine isonul şi încep toţi să chiţăie pe plajă.
Oau, ce nervi mă apucară, vericule. Mă ridic. Nu ştiu dacă m’a vazut vreunul dintre voi în slipi da nu reprezint întocmai un individ cu care te’ai lua la zmardeală . Pe la nouăşcinci’ dă kile, bine bătucite că am făcut ceva sporturi, printre care bag doar schiul şi judo, educat în bătăile de stradă la Bucală, unde am facut faculta’ şi unde am trăit câţiva ani în Balta Albă, colţ cu Macaralei, un deosebit cartier unde, rocker fiind era bine să şti să te aperi, în caz contrar nu aveai nici o şansă să supravieţuieşti găştilor de cocalari ce se legau tot timpul de ăştia cu păru’ lung, cioc şi geacă de motor. Mai adăugaţi ceva tatuaje şi aveţi peisajul complet. Unde că stăteam jos, unde că nu a relizat cu cine are de’a face, gorilei i’a cam rămas rânjetu’ în colţu buzei când m’a vazut lângă el. A înghiţit în sec, la grămadă, salivă şi seminţe sau ce dracu’ mai avea prin cavitatea bucala şi se repliază urgent în spatele nevestesii, o vacă după ugerele plecate la plimbare pe burta umflată de ziceai că a înghiţit o bilă de bowling.
- Poliţia, Poliţia ! răcneşte animala . Săriţi că’l bate pe Titi.
Interesant a fost că celelalte vieţuitoare ce formau haita de cioflingari nu ziceau nimica, preocupaţi fiind să se retragă din calea mea, care începusem deja să le mut rogojinile de pe umbra mea. Doar muierea asta guiţa. Restul de oameni puşi la prăjeală urmăreau interesaţi evenimentele, bucuroşi de spectacol şi sperând în sinea lor ( după cum mi’au zis ulterior ) să evacuez zona de spurcăciuni.
- Poa’ să vină şi mama Poliţiei, zic eu, până nu’mi eliberaţi umbra nu mă las . Am plătit umbra asta, adicătelea umbrela asta de’o vezi tu, cotoroanţa naibii .
- Păi dumneata nu stai la umbră dom’le, sare altu. Matale când am venit noi stăteai la soare, locu’ ăsta era gol.
- Nu contează unde stăteam eu. Poate că nu mai aveam chef să stau la umbră că’i răcoare deja. Da’ dacă iese iară soarele, ai ?Nu o să pot sta la umbră că mi’o ocupaţi voi .
- Păi, zice Titi, de unde vrei să ştim nene că mata poate te aşezi aci sau că nu te aşezi aci . Locu era gol. E plajă publică.
- O fi, n’o fi, eu am plătit umbrela asta, umbra e de la umbrela mea, aşa încât am platit şi umbra, deci i’a mea. Vreţi şi voi umbră, platiţi o umbrelă şi aveţi umbră . Da eu pe umbra mea nu vă las chit că mor cu voi de gât. Hai, degajaţi locul că faceţi mizerie, uite deja ce a’ţi făcut pe aici, numa seminţe şi chiştoace.
Şi uite aşa măi fraţilor dăi înainte încă zece minute : E umbra mea, nu’i umbra ta !Am platit’o deci ie a mea, nu’i a ta ca e publică ! Ia rogojina, dă rogojina! Eu trăgeam de o parte, ei de alta ! Eu le duceam hainele mai încolo, ei le aduceau înapoi . Eram conştient că mă dau în spectacol da’ trăgeam nădejde că până la urmă dreptatea va trimfa. Ziceţi şi voi ! Nu m’am lăsat sub nici un chip, chit că mă rugau ai mei să pun punct show’ului. Eram de neânduplecat. Era dreptul meu, plătit de mine, trebuia să beneficiez de el, în caz că aveam chef să stau la umbră( între noi fie vorba nu prea aveam chef da unde pui simţul proprietăţii... ). Mă rog, ceartă, urlete, ţipete, până la urma , atraşi de zgomot, hop şi reprezentanţii legii, doi ăia care umblau pe plajă în pantaloni scurţi, pe atv’uri.
- Comisare, zic eu cu aplomb, că mă ştiţi, când e vorba de aplomb am , mă bag.E umbra mea, am plătit’o şi oamenii ăştia î’mi îngrădesc dreptul meu la umbră. S’au rugat poliţiştii de mine, degeaba... Nu şi nu, că mai bine îi înec în mare decât să le cedez umbra mea. Au vrut oamenii să’mi dea banii pe umbrelă, să încape şi ei pe plajă, am rămas pe poziţie. Ba m’am enervat mai tare. Cum adică, să mă cumpere ei pe mine!? Păi ai mei de prin Făgăraş au tăiat’o în munţi când a fost vorba de proprietatea lor iar eu să mă las învins de ăia !? Am refuzat categoric . Până la urmă nu au avut ce face şi au plecat,făcânduîşi cruci peste cruci şi bombănind că se vor duce să caute un loc unde umbra e gratis şi unde nu le cere nimeni actu de proprietate al plajei. Mai mult. I'am obligat să cureţe şi locul de seminţe şi pahare goale de bere, rămăşiţe ale insignifiantei lor prezenţe. Am rămas pe plajă,cu privirile îndreptate spre orizont,drept ca bradul, bine înfipt cu picioare in nisip, dezmierdate de umbra MEA !Nu mă laud da' au fost câţiva care m'au aplaudat. Citeam respect în ochii celorlalţi da părerea mea sinceră este că mă socoteau cam nebun, după juma’ de oră de scandal cu pitecantropii . Ce mai tura-vura, am căştigat razboiul. Păcat însă că peste cinci minute, cică din cauză că s’a făcut târziu( în forul meu interior bag mâna în foc că motivul a fost cu totul altul, că cică i’am făcut de râs...) ai mei decid să o tăiem de pe plajă. Nu m’am supărat şi am plecat încet, cu paşi apăsaţi,cum îi stă bine unui învingător. Doar unu’ m’a întrebat : a meritat circul ăsta , că şi aşa nu ai mai stat la umbră şi am plecat imediat? Amice, i’am răspuns, a meritat atâta timp cât mi’am apărat onoarea ! Ce onoare, măi zăbăucule, î-mi zice gagica mea, eşti nebun?Ce onoare că era vorba de un nenorocit de metru pătrat de umbră, fir’ai tu să fi cu umbra ta,că nu ştiu ce să mă mai fac cu tine !,urlă asta la mine, roşie la faţă. Am zâmbit superior. Ce ştia muierea despre onoare...
Cam asta a fost . Acu’ eu mă gândesc că poate am fost cam deplasat, dacă şi după atâţia ani pretenarii mei se mai gândesc şi râd cu lacrimi de faza asta. Cică a intrat în istorie. Păi , chibzuii eu, doar faptele măreţe rămân în istorie. Aşa că, cine ştie, peste ani şi ani,urmaşii mei se vor mândri cu mine, înaintaşul lor care a avut demnitatea şi curajul să’şi apere proprietatea. Ok, era vorba de umbră. Dar o plătisem...

Bă !
De ce nu sunt mîndru că' s român :
- că sunt contemporan cu Simona Sensual. O curvă. Proastă.Atât.
- că e la modă în lumea bună să'ţi cumperi hârtie igienică cu miros de piersici. De parcă după ce te ştergi la cur îţi miroşi deştele' . Sau te miroase cineva la ochiu' maro . Incredibil...
- că Florin Salam câştigă la o nuntă cântând proştilor din popor cât câştigă în 20 de ani proştii ca mine cântându'le în strună la toţi ăştia de împart salamu' la popor.
- că deşi sunt majoritar, de fapt sunt minoritar.
- că dandiaconescuîndirect emite. Mă rog, şi baliga emite mirosuri da' asta nu'i o scuză.
- că pupăza aia de mezina Elena lu' Băsescu are la anii şi cultura ei "succesuri" mult mai mari decât a avut amărâtu' ăla de Ion Creangă în toată viaţa lui. Cu pupăza lui cu tot.
- că văd la tele un posibil viitor prim ministru' în slipi. Bine că l'au prins ziariştii la piscină şi nu la budă...
- că la noi "las' că merge şi aşa". Merge pe dracu'...
- că, uluitor, animalele cunoscute în general sub titulatura de Neamu' Becali sunt considerate în continuare ca făcând parte din specia umană, când, de fapt, ele fac parte din cu totul şi cu totul alt regn. Lanţ trofic! Hm, lanţ trofic de căcat...
- că indiferent unde mă duc în lumea asta este imposibil să nu mă întâlnesc cu un compatriot care să nu'mi ceară bani în toate limbile pământului. Cum nu le dau nici măcar un sfanţ că dă'i la dracu de puturoşi, mă înjură în toate limbile pământului.
- că noi facem loganu'.
- că vrem să primim totul la mocangeală. Da să dăm totul scump.
- că de câte ori ies afară trebe' să le zic ălora să se prindă de unde's, de Dracula ! De parcă alte personalităţi n'am avea, cum ar fi, de pildă, Ecaterina Teodoroiu sau prostu' ăla cu sirena, Vasile Roaită parcă...
- că sunt stigmatizat pe viaţă, ca mulţi alţi zevzeci, fiind făcut pionier la Închisoarea de la Doftana, unde, cică, burghejii l'au închis pe nea' Nicu . Închis pe dracu'. Ăla nu avea unde sta şi ce mînca şi a pus şi el două afişe pe stâlpi . Mare căcat...Pentru asta în vremurile noastre eşti avansat în activu' de partid nu ajungi la bulău.
- că avem noi ceva în priviri de poţi să ne ghiceşti în cîteva secunde dintre alte sute de primate de pe tot globu'.
- că nu ne ajunge niciodată, nimic.
- că mâncăm cu două linguri de nesătui ce suntem.
- că avem maşini de ultim răcnet da şosele pentru Volgă.
- că porcăiala e un sport naţional.
- că ne luptăm să devenim şefi şi să conducem batalioane de supuşi, deşi nu ştim să ne conducem pe noi înşine.
- că mizeria nu ne sperie . Ba din contră.O dorim celui de lângă noi.
- că nimic nu mai are valoare decât dacă'i scoatem ochii altuia cu ce am obţinut.
- că trebuie întotdeauna ca să fiu băgat în seamă să vreau ceva trendy, când, de fapt, eu nu vreau nimic trendy.
- că m'am săturat să'mi văd consătenii sărbătorind fiecare eveniment cu bere la pet şi seminţe.
- că ne dăm mari cu ce am făcut noi de'a lungul veacurilor în această parte a europei sau pentru umanitate, când, de fapt, noi nu am făcut nimic. Doar ne'am târâit. Din leat în leat. Ne'am remarcat ca indivizi, nu ca naţie.
De ce sunt mândru că's român :
- ăăăăăăă....

Suprema infracţiune : să râzi pe Republicii !

Nu că pe asta vi'o zic . Chit că se supără pe mine câţiva pretenari de pe la Poliţia Comunitară Braşov da'mi bag picioarele ! E prea faină să o ţin doar pentru mine . E, dacă vreţi o monstră de prostie, un exemplu de cât de idiot poate deveni un cretin care s'a trezit peste noapte din lăcătuş mecanic şomer ditamai poliţistul comunitar, acest arhanghel care veghează zi şi noapte ca noi, păcălicii de rând să ne zbenghuim liniştiţi pe străzile acestui oraş deosebit, pe numele său Iaşov a, pardon, Braşov. Pe scurt . Recent. Music Caffe, un pub liniştit pe Republicii. Rock si bere. Eu şi câţiva prieteni . Hihi şi haha până ne'a apucat o pârdalnică de foame de ne ghiorţăiau maţele ca la urşi înainte să coboare pe Jepilor la supper. Da ce te faci frăţie că la ora aia, ceva minuţele până la miezul nopţii nu mai găseşti nimic de hăpăit în centru' nici dacă ai pile pe la politicienii ăştia deştepţi de şi'au deschis cârciumi şi terase pe corso, de nu mai încape, fir'ar al dracu' nici pompierii cu tulumba să stingă incendiul ce a cuprins buda. pesta ( prietenii ştiu de ce ) . Singura soluţie : mecdonaldu, o uluitoare instituţie de scos pe bandă obezi şi care vinde colesterol la preţuri dă damping. Pică măgăreaţa pe mine şi pe încă un prieten . Ne aşezăm la coadă, la fereastră că înauntru era închis. Hehehehehe, deja mă prăpădesc de râs când mă gândesc ce o să urmeze.
Mai erau vreo doi,trei tiriplici, de ăia cu freze lansate de Guţă şi Salam. Eu, mă ştiţi... nu pot să stau fără să mă hlizesc. Şi dăi cu kamaradu' meu o discuţie despre un alt prieten ce a păţit o chestie de tot căcatul, demnă de filmele cu Stan. Şi Bran. Naturlich, mai râdeam. E, în acest moment, de pe Sadoveanu vin în fugă doi poliţişti comunitari. Aţă la noi ! Se opresc brusc, cam la un metru de mine. Răi, fioroşi. Ştiţi genu' : bărbia înainte, privire cruntă, îngustată. Nici un gâde de la Auschwitz nu se uita aşa, cum se uitau dulăii ăştia la noi . Instinctiv mi'am revizuit ţinuta. Ne uităm unul la altul câteva zeci de secunde . Nu plec privirea da simt că mă pufneşte râsul . Pentru un umorist ca mine, cei doi neni erau un subiect gras. Imaginaţi'vă unu' înalt şi slab ca dracu şi unu' mic, îndesat . Cum naiba au nimerit ăştia de serviciu amândoi, nu pot să'mi explic. Simpla lor prezenţă pe stradă isca rumoare. Ce dracu, parcă veneau de la un carnaval al ciudaţilor! Nici nu'mi imaginam că altfel decât la modul burlesc pot să'şi dea importanţă :
- Dumneavoastră?, zice păluga
-Eu! bag afirmativ, că aşa era, scândura aia avea dreptate, ne se înşela, chiar eu eram.
-Nu asta te'am întrebat băi şi nu mai face pe deşteptu' să'ţi ştergi pula de noi că te duc la secţie acuma! Am avut eu alţii şi mai dihai ca tine mă !
Mă uit la amicu' meu . Mă uit la mine . Ce'i drept eram în ţolu' de scandal : izmene de camuflaj, tricou rock, vesta de biker şi pe mansardă o şapcă cu un cap de mort . Ăsta al meu avea o freză lungă, gen rasta, cercei în clăpăuge şi un lanţ la cingătoare. Zic :
- Mă iertaţi o secundă. Mă duc până acasă să'mi iau costumu', poate aşa o să'mi vorbiţi cum trebuie, cu dumneavoastră. În cazu' în care, desigur , aveţi acest cuvânt in vocabular. Ştiţi ce este acela un vocabular sau vă explic?, mă risc eu.
-Domle', nu mergeţi nicăieri până nu vă zic eu să mergeţi . Clar ?
- Clar, şefu' ! Da decât că dădeam şi eu din başcheţi până coloşa' să mă primenesc.
- Şi fără miştouri' că mă supăr. Ia ziceţi: de ce râdeaţi?
Am crezut că nu aud bine:
- Poftim?, mă prăbuşesc eu de uimire. Glumiţi, desigur.
- Bă, mă vezi pe mine că râd?, tună apostolul proceselor verbale. De ce râdeaţi aci', ai ?
- Mă nene, mă enervez eu, nu'mi zi că nu e voie să râd în centru' oraşului.
- Bineînţeles ca nu'i voie domle' dacă "dizturbaţi" pe alţii, zice plopu' ală.
- Ce fac? , mă interesez eu , că sânt bine crescut şi nici nu vreau să fac ceva contrar legii, cum ar fi să dizturbez omenirea. Eram şi speriat de gravitatea acuzaţiei, neam de neamu' meu nu a mai fost acuzat de dizturbare. A, de alte mărunte, cum ar fi fugărirea politrucilor pe la Făgăraş să le bage capu' în hazna, înainte să urce munţii, asta da. Părea grav... Dizturbez ?
- Da, adică să rădeţi tare, cu ecou, zice macaraua' aia proastă.
- Eu, mă stiţi, îi răspund cu aplomb : Băi nea' , nu există nici o lege în lumea asta care să specifice gradu' de poluare a unui râs şi nici cu câţi decibeli ai voie să te hlizeşti. Mai mult, zi'mi mata', că eşti om al legii, a dat Scripi vreo hotărâre să nu mai râzi pe Republicii dupa 'unşpe seara ?Plus că nu râdeam tare, râdeam normal, cum râd eu când sânt bine dispus.Iar ecou' nu'i al meu. I'al strazii...
- Unu' : e domnu' Scripcaru mă ! Doi : aici eu hotărăsc ce e tare şi ce nu e moale!, 'ce lunganu'.
Dacă până acum nu ştiam dacă să mă enervez sau nu, acu' nu am mai putut şi am izbucnit într'un râs care, întradevăr se auzea până la Consiliu', deranjându'i probabil lu' Bebiţă somnu' de frumuseţe. Sughiţam, nu alta, amândoi, amicu' şi cu mine.
- Ce faceeeeeee ...... hehehehe... tu hotărăşti ce e tare şi ce e moale ????? Să nu zici că ăştia de pe Rep' te consultă când se duc la baie că nu cred...
Se bagă şi ăla micu', da cu un glas aşa de piţigăiat, total nepotrivit pentru un butoiaş ca el că am crezut că mă înec de râs :
-Cuuuummmmm????!!!! Gata, ce râdeţi ca proştii bei rocărilor! Cheamă mă patrula să le futem o amendă!, îi zice lu' ăla înalt.
- Bă, zic eu încă râzând, hai că ne'am dicstrat destul. Las'o aşa că nu mai merge. Am înţeles, vă faceţi datoria, da' nici chiar aşa. Hai, fiecare pe la căşile lui că schimbăm calimera'. Voi daţi din başcheţi să prindeţi pe ăia răi iar pe noi lăsaţi'ne în pace. Că mă vezi la ţol de scandal nu înseamnă că sunt un neica nimeni . Dacă mai vorbiţi aşa cu noi vă facem o plângere penală pentru abuz în funcţie şi chem şi nişte prieteni să vă filmeze, să apăreţi pe post să vadă toată lumea ce inepţii puteţi să scoateţi din voi! Cum mă, să nu râzi, ce dracu' sântem în ţara proştilor? Cum să vi tu la mine să'mi zici să nu râd sau cum să râd. Tu nu vezi că pe stradă merg alte grupuri de băieţaşi care urlă ? Lasă'mă dracu' în pace şi pleacă de aici că te dau în judecată ! Du'te , hai ! ( prestanţă, ai ? )
În fine, ne mai certăm în contradictoriu vreo două minute după care ăştia pleacă, nu înainte de a ne ameninţa :
- Dacă mai râdeţi aţi încurcat'o !
. Bine, bine, hai, du'te !, zic eu
Nu dau ăştia colţu' că ceilalţi care mai erau la coadă şi care au asistat la măgărie intră în vorbă cu noi . Bineînţeles că în câteva clipe râdeam toţi de nu mai puteam. E, să vezi şi să nu crezi da' de pe Sadoveanu' iar apar Lolek si Bolek. Din fugă:
- Nu, că asta prea'i de tot ! Ce v'am zis mă? Nu am zis să nu vă mai prind râdeţi ? Băgami'aş pula !, zice iar deşiratu' ăla. Şi vine pe la spate să mă prindă de măini, fără să reuşească, că, în ciuda constituţiei sunt tare rapid.
- Bă băiete, stai blând să nu păţeşti dracu' ceva, zic eu. Stai că te rupi dracu p'aci .
Mă credeţi sau nu, da' iară o luăm de la capăt : ai râs, nu ai râs, e voie să râzi pe Rep', nu ai voie să râzi pe Rep'. Încă 5 minute ! Cum s'a terminat ? Păi se răcea mâncarea.Drept urmare:
- Băi nea' , dacă promitem că râdem în şoaptă ne laşi dracu' în pace ?
Se gândeşte ceva, după care :
- Domle' ... să şti că eu nu sunt absurd. Mergeţi, da' fi atent la mine . Nu te uit şmechere. Sunt cu ochii pe tine .
Şi pe bune că ne'a urmat până la pub, să vadă dacă mai râdem. De atunci am o dilemă. Bun, nu mai am voie să râd in centru'. Poate să zică unu' bancu' lu' peşte prăjit că o iau la fugă.Te pui cu poliţia anti râs ?! Da' dacă mă bufneşte plânsu' pe Rep', ce dracu' mă fac ? O fi la fel de grav ? Cred că o să incerc. Bag vreo câteva filme indiene, după care o iau la sănătoasă pe Rep'. Tare curios sunt...